Sunt foarte puţini cei care ştiu că sub platoul situat în faţa Catedralei Romano-Catolice din Alba Iulia zac îngropate ruinele uneia dintre cele mai senzaţionale descoperiri arheologice ale ultimului deceniu. Vestigiile bisericii bizantine de secol X a Episcopiei Sfântului lerotei din Alba Iulia, descoperite în 2011 în urma unei campanii de săpături şi care au produs o sur¬priză de proporţii chiar şi pentru istorici şi arheologi vor avea mai multe şanse să fie scoase la lumină odată cu clasarea lor ca monument istoric distinct de clasă A.

Recent, la solicitarea unei asociaţii culturale din Alba Iulia, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Patrimoniului Alba a început demersurile de clasare a ruinelor, procedură ce va dura maximum 1 an de zile. Până acum vestigiile se bucurau de o recunoaştere ştiinţifică şi de protecţie conform legii, dar nu aveau recunoaştere juridică. Ruinele, pe care unii istorici le asociază nu doar primei biserici a oraşului, ci chiar celei mai vechi biserici creştine din România, au fost descoperite pe platoul situat în faţa Catedralei Romano-Catolice “Sf. Mihail” din Alba Iulia, iar scoaterea lor la lumină a fost consemnată la vremea respectivă în presa locală, însă fără să facă prea multă vâlvă. Descoperirea pare să fi fost dată repede uitării atât de specialişti cât şi de autorităţile locale, care promiseseră atunci că fac demersurile necesare pentru punerea în valoare. La puţin timp vestigiile au fost îngropate în vederea conservării şi acolo zac de aproape 7 ani fără să existe în zonă vreo menţiune cât de mică despre existenţa lor.

Demararea demersurilor de clasare ca monument istoric de clasă A se datorează Fundatiei “Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, condusă de loan Străjan senior, care a înaintat în data de 21 august o petiţie către Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale – Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Alba prin care solicită clasarea ruinelor Bisericii Episcopului în Lista Monumentelor Istorice de valoare naţională și universală. Practic, asociaţia face ceea ce autorităţile locale sau alţi factori de decizie au ignorat ani de zile. Potrivit legii, clasarea putea fi cerută de autorităţi locale, de proprietar, de direcţiile de cultură, de asociaţii sau fundaţii culturale etc. Deşi primarul Mircea Hava a declarat de mai multe ori că şi-ar dori valorificarea vestigiilor bisericii bizantine de secol X, dar că nu a identificat fondurile necesare, autorităţile locale nu au făcut nimic concret pentru introducerea vestigiilor în lista monumentelor istorice, măsură absolut necesară în vederea atragerii oricărui tip de fonduri.
“Până la sfârşitul anului vom întocmi şi vom trimite dosarul la minister în vederea clasării. Cel mai probabil, va fi înregistrat în Lista monumentelor istorice de clasă A. Vestigiile se bucurau şi până acum de protecţia conferită de lege monumentelor istorice, însă nu ocupau un loc distinct în listă. Ceea ce se va schimba odată cu clasarea lui în categoria monumentelor istorice de categorie A ţine de prioritizare atunci când vine vorba despre atragere de fonduri pentru punerea lui în valoare. Vestigiile se bucurau şi până acum de recunoaştere ştiinţifică, acum o vor obţine şi pe cea juridică”, a precizat Matei Drâmbărean, director al Direcției Judeţene pentru Cultură Alba. În opinia sa, aceste demersuri nu au fost făcute până acum, timp de aproape 7 ani, pentru simplul fapt că chestiunea nu s-a aflat pe agenda publică, deşi interes şi discuţii ar mai fi existat. “Din punctul meu de vedere demersul trebuia făcut după o discuţie între toți factorii implicați – Primăria Alba Iulia, Arhiepiscopia Romano-Catolică, Direcţia de Cultură, arheologi. Mai ales că disponibilitate a existat, inclusiv din partea Arhiepiscopiei Romano-Catolice şi a episcopului Jakubynyi. Să nu uităm sprijinul acordat de romano-catolici la momentul executării săpăturilor arheologice în 2011″, a spus Drâmbărean. El a spus că în urma clasării monumentului istoric ca monument de importanţă naţională se poate justifica chiar o eventuală decizie de expropriere a terenului din faţa Catedralei Romano-Catolice în vederea punerii în valoare a ruinelor celei mai vechi descoperiri medievale de la Alba Iulia”, aşa cum au numit-o istoricii. Terenul pe care au fost descoperite ruinele aparţine Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia.

Vestigiile Bisericii lui lerotei de la Alba Iulia – mărturie a existenţei creştinismului organizat înainte de anul 1000 şi a continuităţii neamului românesc

Importanţa deosebit de mare a acestei descoperiri de la Alba Iulia constă în confirmarea existenţei creştinismului organizat înainte de anul 1000, precum şi existenţa şi continuitatea neamului românesc pe meleagurile Albei. Înainte de întemeierea acestei episcopii, slujbele religioase s-au desfăşurat într-un lăcaş de cult – Rotonda Baptisteriu – transformat dintr-un templu roman, la care s-a adăugat o absidă, fiind folosit din cele mai vechi timpuri.

În vara anului 2011, întreaga presă albaiuliană menţiona descoperirea, cu ocazia săpăturiior pentru amenajarea drumurilor de acces şi pentru montarea instalaţiilor din Cetatea Alba Iulia, a corpului unei biserici de rit bizantin, chiar în faţa Catedralei romano-catolice din Alba Iulia. Referitor la valoarea cultural – istorică, extrem de mare, a vestigiilor, menţionăm afirmaţiile, din cadrul unei conferinţe de presă din 2011 ţinute la Muzeul Naţional al Unirii, ale lui Gabriel Rustbiu – directorul muzeului, Szasz Janos – reprezentantul Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia şi Daniela Marcu – şeful şantierului arheologic de la Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, care prezentau rezultatele lucrărilor arheologice din care iniţial reieşea existenţa unei simple “abside”, dar care aparţinea unei “biserici de la jumătatea sec. X”, fiind astfel cea mai veche des-coperire medievală de la Alba Iulia. Arheologul Daniela Marcu Istrate afirma că a apărut mai întâi ruina unei fântâni de sec. XVII. Am avut intenţia să o punem în valoare şi adâncind săpătura în jurul fântânii pentru montarea instalaţiei de apă a apărut această ruină de formă semicirculară pe care noi o atribuim unei biserici. Se vede doar extremitatea estică a bisericii, navele fiind sub pământ”.
Astfel, ceea ce se dovedeşte a fi prima biserică a oraşului, se află la aproximativ 20 de metri vest de Catedrala Romano-CatoIică, în prelungirea acesteia, pe aceeaşi axă. Abisda bisericii are ziduri groase de 1,1-1,2 m şi “era extrem de mult pentru o biserică medievală timpurie. Conform cercetărilor, biserica avea dimensiuni mari, cu o înălţime impresionantă, fiindcă pentru o elevaţie mai mică erau suficiente ziduri de 70-80 cm”, a mai precizat Daniela Marcu-Istrate. În conferinţă a mai precizat că absida este foarte mare faţă de estimările iniţiale. Această absidă cu deschidere foarte mare şi formă uşor aplatizată sugerează o biserică foarte timpurie de influenţă bizantină. În momentul de faţă noi putem să datăm când a fost demolată, putem să spunem când nu mai exista, însă nu avem suficiente informaţii să spunem când a fost construită. Bănuim şi credem ca avem şanse 80-90% să fie adevărat şi că aceasta poate fi biserica construită de principele Gyula care I-a adus pe episcopul Hierotheus la întoarcerea de la Constantinopol, unde fusese creştinat. Sunt multe discuţii dacă Hierotheus a fost la Alba Iulia sau dacă a fost în regiunile de dincolo de Tisa, însă o parte importantă dintre specialişti consideră că totuşi aici a fost acest sediu şi sperăm peste câteva luni să putem argumenta şi tranşa acest fapt istoric, în sensul că aceasta este biserica lui Hierotheus, databilă deci la jumătatea sec. X”, afirma arheologul menţionat. De asemenea, în completare Gabriel Rustoiu, arheolog şi director al muzeului albaiulian, afirma că “este cea mai veche descoperire medievală – de ev mediu timpuriu. Este foarte importantă această descoperire. Este prima episcopie din Transilvania, biserica în care acest episcop Hierotheus îşi ţinea slujbele” (referinţe Adrian Popa, Dacoromania).

Articol preluat din ediția tipărită a ziarului UNIREA – autor, Ioana Presecan