Având o importantă contribuție la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și la înfăptuirea istoriei României pe linie religioasă, culturală și politică, la cei 150 de ani de la naștere, merită să cunoaștem aspecte din viața primului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea.
S-a născut la 18 iulie 1868, în localitatea Toplița, într-o familie de țărani primind la botez numele de Ilie și a plecat din viața aceasta la data de 6 martie 1939, în localitatea Cannes din Franța, unde se afla la tratament medical.
În timpul vieții a activat ca: publicist, filolog, politician (senator regent, prim-ministru), cleric ortodox urcând treptele de la diacon la patriarh, membru de onoare al Academiei Române etc.
Referitor la studii, a urmat gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883-1887), Institutul Teologic Sibiu (1887-1890). După terminarea acestor studii, timp de un an a fost învățător-director la școala confesională românească din Orăștie, perioadă în care începe colaborarea la revista Telegraful Român. Obținând o bursă de la Mitropolia din Sibiu, în perioada 1891-1895, studiază la Universitatea de filozofie și filologie din Budapesta, obținând, în anul 1895, titlul de doctor în filologie cu tema „Viața și opera lui M. Eminescu”.
În timpul studenției a colaborat ca jurnalist la ziarele: Tribuna, Dreptatea, Gazeta Transilvaniei etc. fiind ales și secretar al Societății Studențești „Petru Maior”. În această calitate, a mobilizat studenții pentru a susține memorandiștii în procesul din 1894, participă la Congresul Studențesc de la Constanța și la alte manifestări studențești. În anii 1998-1900, a fost redactor la revista Telegraful Român.

Episcopul Miron Cristea (în centrul imaginii) ascultând, împreună cu ceilalți participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Declarația de Unire citită de episcopul Iuliu Hossu

Cea mai bogată activitate este cea clericală, astfel: în perioada 1895-1902 este secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului, 1902-1909 consilier mitropolitan, ocupându-se în această calitate de realizarea proiectului Catedralei Ortodoxe din Sibiu. În toată această perioadă a avut și o fructuoasă activitate publicistică.
La 30 ianuarie 1900 este hirotonit diacon, apoi la 8 septembrie 1901 arhidiacon și tuns în monahism la 23 iunie 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog din Arad, primind numele de monah Miron, urcând treptele de ieromonah în 1903, apoi protosinghel la 1 iunie 1908. În această calitate a militat pentru emanciparea culturală Marea Unire a românilor din Transilvania și a promovat:
– Înființarea Băncii Culturale Lumina, din dobânzile căreia se asigurau burse elevilor și studenților;
– Dezvoltarea ASTRA, fiind președintele Despărțământului Sibiu;
– Înființarea Muzeului etnografic și de artă din Sibiu, scriind statutul acestuia;
– Crearea Societății pentru crearea unui fond de teatru român;
– Înființarea Reuniunii române de muzică, la care a fost președinte;
– Publicarea unei colecții de proverbe, strigături și zicale românești;
– Sprijină școlile confesionale aflate sub îndrumarea bisericii;
– Întreținerea unei corespondențe ample cu oamenii de cultură contemporani din toate ținuturile locuite de români;
– Construirea și salvarea a numeroase biserici și școli românești din Transilvania.
Prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria, Cristea s-a impus încă din tinerețe atenției generale, astfel că, la data de 21 noiembrie 1909, a fost ales Episcop al Caransebeșului, hirotonit arhiereu la 3 mai 1910 și instalat la 8 mai 1910. Odată instalat, s-a ocupat de dezvoltarea și funcționarea școlilor confesionale pe cale de desființare din Banat, din cauza politicii de la Budapesta.
La sfârșitul Primului Război Mondial, a participat ca Episcop al Caransebeșului, alături de episcopul unit Iuliu Hosu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. În fața Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, episcopul Iuliu Hosu s-a îmbrățișat cu episcopul Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: „Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români.”
După ce a fost înfăptuită Marea Unire de la 1918, Marele Colegiu Electoral, episcopul Miron Cristea a făcut parte din delegația românilor transilvăneni care a prezentat actul unirii la București. Ca recunoaștere a meritelor sale în procesul unificării, a fost ales de Marele Colegiu Electoral, la 18 decembrie 1919, să ocupe scaunul vacant de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe din România întregită. Învestirea și înscăunarea au avut loc a doua zi.
La 7 iunie 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, recunoscându-i-se bogata activitate publicistică.
În această perioadă a definitivat activitatea clerical-administrativă și canonică, prin întocmirea rânduielilor și așezămintelor fundamentale ale bisericii românești unificate. Dintre inițiative în acest scop s-a ocupat de :
– unificarea bisericească a tuturor românilor ortodocși, în baza principiilor Statutului Șagunian, care a dat laicilor un rol sporit în administrarea problemelor bisericești;
– a înființat „ Institutul Biblic ” care ființează și astăzi cu editură și tipografie;
– a înființat eparhii noi, printre care Episcopia Armatei cu sediul la Alba Iulia și în Basarabia la Bălți și Ismail, reînființând vechile centre episcopale de la Tomis cu sediul la Constanța, a Oradei și Clujului, alegând pentru acestea episcopi.
La data de 4 februarie 1925, a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind investit și instalat la 1 noiembrie 1925, fiind primul patriarh al creștinismului ortodox românesc, Biserica Ortodoxă Română devenind independentă.
În calitate de întâi stătător al BOR, a desfășurat o bogată și intensă activitate misionar-culturală luptând pentru:
– revigorarea revistei „ Biserica Ortodoxă Română”;
– înființarea la București a publicației eparhiale „Apostolul” care s-a extins și la alte episcopii și chiar la parohii;
– publicarea unei părți din Sf. Scriptură cu explicații pentru credincioși, precum și tipărirea și răspândirea unor broșuri având conținut moral și religios;
– susținerea intensificării și dezvoltării învățământului religios în școlile secundare, iar în privința pregătirii clerului, insuficient în raport cu cerințele timpului, a reînființat seminarii teologice și a pus bazele altora noi;
– sprijinirea și extinderea activității filantropice prin crearea „Fondului Milelor”, acordând ajutoare tinerilor teologi care studiau în străinătate;
– intensificarea legăturilor BOR cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, trimițând delegații la conferințe și congrese inter-ortodoxe și pelerinaje la locurile sfinte, edificarea a două biserici românești la Ierusalim și Iordan, înființarea Episcopiei Ortodoxe Române în SUA și Canada în 1934, primirea la București a vizitelor unor ierarhi și reprezentanți ortodocși și neortodocși.
Privitor la activitatea politică, ca lider național român și militant al Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918, patriarhul Miron Cristea a fost numit senator regent pentru perioada 20.07.1927- 08.07.1930 și în împrejurări deosebit de grele, prim-ministru în perioada 10.02.1938-06.03.1939, dată la care a decedat. A fost înmormântat la Catedrala Patriarhală din București. Ca prim-ministru i-a succedat Armand Călinescu, iar în cea de patriarh, Nicodim Munteanu.

Dragomir Vlonga

jurist