La 31 ianuarie 2018 s-au împlinit 600 de ani de la trecerea în neființă a domnitorului Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Istoricii români îl consideră ca fiind primul domnitor care a încercat constituirea blocului unității românești, datorită acțiunilor sale de bun strateg, bun diplomat și bun administrator al teritoriilor românești.
Istoriografia consemnează faptul că în anul 1355 s-a născut Mircea cel Bătrân, cunoscut sub numele de Mircea cel Mare, fiul lui Radu I și a doamnei Calinichia. Titulatura de „Bătrân” nu a fost folosită cu sensul termenului din prezent. La mijlocul secolului al XIV-lea cuvântul „bătrân” era folosit în cancelaria domnească cu sensul de primul şi, întrucât în Ţara Românescă nu se obişnuia numerotarea domnitorilor ca în Occident, cu cifre romane, s-a apelat la supranumele „cel Bătrân”, pentru a sublinia faptul că era primul domnitor cu numele de Mircea.
La 22 septembrie 1386, după moartea fratelui său mai mare, Dan I, Mircea urcă pe tronul Țării Românești. El găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, armatei, administrației și Bisericii. Rezultatele obținute i-au permis să reziste tendințelor de expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra gurilor Dunării, și să stăvilească forțele otomane aflate în plină expansiune în Balcani. Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă centralizată, sub autoritatea domniei sale, care avea capitala stabilită la Curtea de Argeș.
Pe plan intern, a reușit să aducă sub autoritatea sa toate teritoriile locuite de români. Tocmai de aceea, el purta o titulatură sugestivă: “domn al Ungro-Vlahiei (teritoriul dintre Carpați și Dunăre), al teritoriilor de peste munte (Almașul și Făgărașul), Banatului, Severinului, Dobrogei, Bugeacul, cu Chilia și gurile Dunării, al cetății Dârstorului”.
Mircea este domnitorul care a implementat măsuri prin care a întărit economia ţării. A asigurat: emiterea de monede cu valori potrivite, încurajarea comerţului cu statele vecine, prin încheierea de tratate în plan comercial. Totodată, apar noi surse de venit pentru bunăstarea populaţiei prin: deschiderea minelor de aramă şi sare, încurajarea creşterii animalelor şi cultivării cerealelor.
În plan administrativ are loc o creştere a numărului funcţionarilor publici, care sunt însărcinaţi cu adunarea impozitelor, după legi clar definite. Mircea cel bătrân ctitoreşte o serie de biserici pe întregul teritoriu al ţării, creându-se o şcoală de pictură religioasă. A organizat armata, forța de bază fiind țărănimea. El a înființat “oastea cea mare”, adică ridicarea generală la luptă atunci când era nevoie.
A realizat un sistem defensiv prin construirea unor cetăți: Turnu-Giurgiu, Silistra-Dârstor, Breaza-Severin-Dâmbovița. El este ctitor de mânăstiri și biserici precum: Cozia, Snagov și Vișina.
Odată cu organizarea internă a țării, Mircea a fondat și alianțe în exterior pentru a-și mări șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. În anul 1388 exista pericolul ca Imperiul Otoman să cucerească Dobrogea și să-și extindă influența asupra porturilor dunărene.
Mircea cel Bătrân preia inițiativa tactică și alipește provincia la Țara Românească. Este momentul când domnitorul intră în conflict cu Imperiul Otoman, la acesta adăugându-se și acțiunile de sprijinire a popoarelor creștine din sudul Dunării.
În condițiile în care amenințările externe erau tot mai apăsătoare, Mircea cel Bătrân a încercat constituirea blocului unității românești în anul 1389. Prin această politică își propunea colaborarea cu domnitorii Moldovei, mai ales cu Petru I Mușat și Alexandru cel Bun. Tot în acest an, prin intermediul lui Petru I Mușat, domnul Moldovei, încheie cu regele Vladislav al II-lea al Poloniei o alianță îndreptată împotriva lui Sigismund de Luxemburg, în cazul în care acesta din urmă ar fi pornit un război cu una din cele două țări.
În anul 1395, Baiazid I (zis și Ildîrîm sau Fulgerul) a trecut Dunărea în fruntea unei forțe însemnate (aprox. 40.000 de soldați), găsind în cale pe domnitorul Țării Românești care comanda o armată mai mică, formată din circa 12 000 de soldați. Neputându-se opune într-o luptă deschisă, acesta a ales o tactică de hărțuire, iar la 17 mai, armata românească înfrânge avangarda otomană într-un loc mlăștinos și împădurit, numit Rovine. Bătălia nu este decisivă, deoarece Mircea cel Bătrân, după o luptă finală dată lângă Argeș, pierde tronul și se retrage în Transilvania.

Bătălia de la Rovine – 17 mai 1395

Strategia militară abordată de către acesta precum și tactica retragerii îi aduce o oarecare faimă între conducătorii acelei vremi. În Țara Românească, turcii îl așază în scaun pe un anume Vlad. Din această poziție, de principe creștin vasal regelui maghiar, în anul 1396 participă la cruciada anti-otomană  inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. După câteva succese minore, cruciada s-a încheiat lamentabil cu dezastrul de la Nicopole din 25 septembrie. Oastea românească condusă de Mircea cel Bătrân, formată din cavalerie ușoară, nefiind invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în luptă.
Totuși Mircea își întărește alianța cu regele Sigismund de Luxemburg, iar în anul 1397 îl ajută să-l detroneze pe domnitorul pus de turci și să preia din nou tronul Țării Românești, ducând mai departe proiectul de organizare și de dezvoltare statală. Totodată își asigură prietenia cu Moldova, impunând pe tronul acesteia, în anul 1400, pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Mușat. Până la moartea domnitorului muntean, relațiile dintre cele două țări vor rămâne cordiale.
Tot în acest an, Mircea cel Bătrân zdrobește categoric două incursiuni otomane care se întorceau din expediții de jaf în Transilvania. Pericolul otoman se intensifică în continuare iar domnitorul continuă diplomația alianțelor în Europa, pentru a face față acestei situații. Astfel, în anul 1404 reînnoiește alianta cu Polonia și se impune din nou drept conducător peste Dobrogea.
Profitând de criza tronului otoman, se implică în lupta pentru aducerea la conducerea imperiului a unui sultan care să protejeze suveranitatea ținuturilor românești. Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reușește să-și înfrângă oponenții, cucerește tronul și plănuiește o expediție de pedepsire a voievodului valah.
La nord, relațiile cu regele Ungariei Sigismund se înrăutățesc, domnitorul refuzând în anul 1404 cedarea cetății Licostomo (Chilia Veche). Pentru a contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reînnoiește în anul 1410 tratatul cu Polonia. Astfel, își asigură o scurtă perioadă de liniște în țară, într-o relație strânsă cu domnul Moldovei, Alexandru cel Bun.
Vor urma o serie de atacuri virulente din partea Imperiului Otoman. În aceste condiții, Mircea cel Bătrân încheie în anul 1417, spre sfârșitul domniei, un tratat de pace cu Imperiul Otoman, prin care se obliga să recunoască suveranitatea Țării Românești, în schimbul unui tribut anual de 3000 de piese de aur. Drept garanție, domnitorul român a fost obligat să trimită la Constantinopol pe unul din fii săi.
La 31 ianuarie 1418, Mircea cel Bătrân a încetat din viață, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie în același an. La domnie a urmat fiul său, Mihail I.
În cei 32 de ani de domnie Mircea cel Bătrân s-a dovedit a fi un bun gospodar, un strălucit diplomat şi un adevărat creştin. În istoria românilor este considerat ca unul dintre cei mai importanți și cunoscuți domnitori ai Țării Românești și una dintre cele mai reprezentative figuri din istoria României, alături de domnitori precum Ștefan cel Mare sau Vlad Țepes.
Mircea cel Bătrân este cunoscut pentru vitejia sa extraordinară, pentru buna orânduiala a țării, cât și pentru faptul că Țara Românească, în timpul domniei sale, a atins cea mai mare întindere din toate timpurile.

Constantin AVĂDANEI

Col(r)dr.ing. , Președintele Grupului de Inițiativă ,,MAREA UNIRE-CENTENAR-Alba Iulia” | Președintele cercului ,,ASTRA” Cugir | Vicepreşedinte, Filiala judeţului Alba a ANCE - ,,Regina Maria” | Vicepreşedinte, Filiala Judeţeană ,,Gemina” a ANCMRR