Sărbătorirea Centenarului Marii Uniri de la 1918 este strâns legată de victoriile armatei române de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917. Pentru comemorarea celor 101 ani de la sacrificiul ostaşilor români din luptele purtate în cele trei localităţi, Grupul de Iniţiativă “Centenar – Marea Unire – Alba Iulia – 2018” a parcurs, în zilele de 5 şi 6 august 2018, un traseu plin de semnificaţii istorice, în cadrul pelerinajului intitulat “Axa Centenarului Marii Uniri”.

Sfârşitul anului 1916 găseşte România fără două treimi din teritoriu întrucât după ocuparea Bucureştiului de către armata germană condusă de generalul Mackensen, armata română şi guvernul se retrag în Moldova, statul român existând doar în limitele graniţelor acestei regiuni. Conform înţelegerii existente între ţările aliate ale Puterilor Centrale, dacă armata română era învinsă, statul român urma să se dizolve şi să fie anexat Austro-Ungariei.
Prin ocuparea Moldovei, germanii urmăreau ieşirea definitivă a României din război şi obligarea Rusiei la încheierea unei alianţe. Astfel, în încercarea de a sparge frontul româno-rus şi ocuparea teritoriului dintre Siret şi Prut, generalul Mackensen decide, sigur pe victorie, ofensiva împotriva României.
În aceste momente, înţelegând importanţa apărării ţării, armata română se regrupează sub conducerea generalului Constantin Prezan, secondat de generalii Constantin Cristescu şi Eremia Grigorescu şi formează o linie de apărare, învingând armata inamică în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. În acest context, ofensiva de la Mărăşti, desfăşurată între 22 iulie şi 1 august 1917 a fost prima victorie a armatei române, cu un rol important în creşterea moralului soldaţilor. Acest succes a determinat o reacţie violentă a inamicului, generalul Mackensen replicând cu o ofensivă a armatei germane pe direcţia Mărăşeşti – Adjud şi una a armatei austro-ungare pe la Oituz.
În 6 august 1917 începea, la Mărăşeşti, cel mai glorios episod al luptei pentru reîntregire naţională, iar în 8 august 1917 defensiva de pe văile Oituzului, Casinului şi Slănicului, unde deşi disproporţia de forţe în defavoarea românilor era destul de mare, ostaşii români au rezistat eroic în faţa inamicului.
Jertfa a mii de români în timpul bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz a avut drept consecinţă împiedicarea ocupării Moldovei de către Puterile Centrale şi a dizolvării statului român prin alipirea sa Austro-Ungariei.
Stârnind admiraţia întregii Europe, România a obţinut acordul statelor Antantei pentru sprijinirea mişcărilor de eliberare naţională din Bucovina, Basarabia şi Transilvania şi recunoaşterea României Mari prin Tratatele de Pace încheiate după primul război mondial.
Putem concluziona că fără aceste trei victorii ale armatei române din vara anului 1917, consecinţele primului război mondial puteau fi diferite şi probabil nu am fi sărbătorit acum Marea Unire de la 1918.