Am luat de asemenea legătura cu autoritățile locale din Alba Iulia pentru a afla care este stadiul procesului de clasare a sitului ca monument istoric de grupa „A” și ce soluții sunt avute în vedere pentru punerea sa în valoare.

Prima instituție pe care am contactat-o este Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, prin directorul ei, domnul Matei Drâmbărean, care are chiar specializarea de arheolog. Iată mai jos acest interviu:

 Domnule Director, în ce stadiu sunteți cu dosarul de clasare a sitului ca monument istoric?

În două luni voi transmite la Minister dosarul de clasare. E nevoie ca la baza lui să stea studiul istoric întocmit de d-na arheolog Marcu Istrate. Am nevoie de acest studiu însușit și semnat. Tot ca parte a procedurii legale e nevoie de ridicarea topografică a perimetrului, cu care ne va ajuta Primăria orașului. Trebuie ca noi, Direcția, să întocmim o Fișă a sitului. Când toată documentația va fi gata nu există niciun motiv pentru care Comisia Națională a Monumentelor Istorice să n-o aprobe. Odată dosarul validat, includerea pe lista monumentelor se face prin Ordin de ministru. Am demarat procedura de clasare în septembrie 2018. De menționat, odată ce procedura e demarată, conform legii situl are deja statut de monument istoric, chiar înainte ca ordinul să fie publicat în Monitor. Nu mă aștept să existe vreo contestație.

Ca arheolog, dumneavoastră ce soluție de punere în valoare a sitului vedeți?

E un anume tip de arhitectură, situl nu e în elevație. Soluția va depinde de specialiști, arhitecți, arheologi, va fi probabil un concurs de proiecte. S-au folosit în alte locuri soluții cu cupolă sau podea de stică, dar acolo există deasupra o clădire care asigură o protecție, o temperatură constantă. Altfel, odată dezgropat, situl se poate degrada. Sunt convins că monumentul va fi pus în valoare. Catedrala ortodoxă și cea catolică sunt două biserici surori, alături una de alta, acum comunică frumos între ele, sunt deschise. Noi am regândit relația dintre ele, este un dialog și vizual, s-a reamenajat și reconfigurat spațiul arhitectonic. Biserica de secol X va fi integrată în acest dialog spațial.

Ce finanțare ar putea exista pentru asta? Jud. Alba e fruntaș la absorbția de fonduri UE.

Din fonduri UE, nu văd alte surse. Cu implicarea Primăriei, a Consiliului Județean, cu firme de execuție serioase – și nu-s ușor de găsit.

Arhiepiscopia Romano-Catolică susține procedura? Știu că au finanțat cercetarea din 2011.

Avem bune relații, de parteneriat cu Arhiepiscopia Romano-Catolică, este informată, ca proprietar e nevoie să-și dea acordul. Au finanțat, au obținut și alte finanțări, pe care le-au gestionat bine, de pildă de la US State Department. E vorba de un edificiu ecleziastic, e normal să fie implicate cultele.

De ce în 2011 s-a acoperit la loc situl, după cercetarea de 5 luni?

În 2011 toată cetatea era în șantier, nu mai puteam introduce și acest obiectiv în proiectul de finanțare al Primăriei. Acoperirea era singura soluție de conservare. Acum situl nu e în pericol, e bine conservat, nu-l dezvelim forțat ca apoi să se deterioreze, ci doar când dispunem de bani pentru amenajare. Ar fi vina noastră dacă am face așa ceva.

Ce se știe despre episcopul Hierotheos și principele Gyula, sau Iuliu? Circulă diverse versiuni.

Și istoriografia maghiară recunoaște că ungurii nu s-au creștinat exclusiv de la Roma, ci și mai întâi pe filieră bizantină. Hierotheos era bizantin, era trimis într-o misiune de încreștinare de la Constantinopol unde principele Gyula se botezase creștin și pe care-l însoțea. Cronicile nu spun mult, sunt lucruri ce se discută, istoricii le vor dezbate și pe viitor cât timp nu vom avea o inscripție sau altă dovadă certă. De aceea eu sunt reținut privind atribuirea unei apartenențe etnice. Sunt de acord cu concluziile temeinicei cercetări arheologice ale d-nei Marcu. Avem în Alba Iulia necropole, urme de locuiri gepide dar și ceramică dacică. Era o populație autohtonă, în secolele V-VI, din epoca post-romană, ce trăia în obște, în afara castrului roman, apoi de secol VIII-IX, deja încreștinată măcar parțial, cu ritual de înhumare și morminte orientate est-vest (dacă orientarea mai are devieri de până la 15o de la axa est-vest e pentru că se raportau la punctul unde răsare soarele, care variază de la vară la iarnă).

De ce nu s-a demarat întocmirea dosarului de clasare mai devreme, atâta timp după 2011, ci abia în 2018? Un dosar de clasare nu presupune finanțare.

Cetatea are multe situri a căror cercetare arheologică nu are finanțare. Sunt și alte obiective neclasate. Vom rezolva repede acest dosar, odată inițiat. A trebuit să treacă o vreme, să se sedimenteze, să se decanteze, să se așeze lucrurile. Nimeni n-a dorit să țină sub tăcere descoperirea, dar a fost nevoie de o cristalizare conceptuală. N-a existat un impediment dar au fost dezbateri aprinse legate de posibila apartenență etnică a vestigiilor găsite. De aceea am așteptat, am vrut să facem lucrurile profesionist, cu proiecte aprobate de Comisia Națională. Vrem ca discuțiile să se așeze pe baze științifice. Ținem mult la partea academică, la bunele relații, lucrurile se rezolvă totdeauna neconflictual, cu dialog și bună înțelegere, fără a inflama. Vrem să gestionăm bine, să nu ne trezim cu animozități sau contestări ale clasării. Am avut în Alba Iulia proiecte mari, investiții frumoase în infrastructură, așa s-au făcut, și orașul a avut de câștigat.

Am căutat pagina de web a Direcției, www.alba.djc.ro, dar nu este activă. Adresa de pe internet contact@alba.djc.ro dă mesaj de eroare.

Era un domeniu administrat de minister, din păcate s-a pierdut, trebuie reluat. Sunt multe de făcut.

Andrei Dîrlău

Dr. teol.