Promovarea idealului național al făuririi unității statale, idealul suprem din timpul „Secolului naționalităților”, a generat și a însuflețit ansamblul acțiunilor multiple ale ASTREI, care au determinat ca în primele rânduri ale făuritorilor Marii Uniri să se afle, cu abnegația și zelul lor patriotic, astriștii, covârșitor reprezentați la Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918.

Istoria confirmă că ASTRA, prin aportul Despărțămintelor (filialelor), – înființate în 1869, chemate să țină legătura între conducerea Asociațiunii și masele mari ale poporului român, – și al revistei fanion „Transilvania”, a făcut o veritabilă tribună de afirmare și fortificare a conștiinței unității naționale, a luptei pentru unirea tuturor românilor într-un stat național unitar. Până la Primul Război Mondial, ASTRA dispunea de 67 despărțăminte (filiale) în Transilvania, cu 13.022 membri înscriși, care suportau financiar activitățile ei. Au fost organizate 714 adunări culturale ale ASTEI, la care au participat peste 150.000 de persoane, au fost întemeiate 33 de casine, 113 formațiuni corale, 25 de societăți feministe, toate active în promovarea culturii și educației românești. Emanciparea național-politică și culturală era activ susținută prin cele 49 de publicații, care, prin profilul lor, ilustrează prioritățile astriste: 20 dintre ele erau politice, 8 economice, 6 ecleziastice și de învățământ, 4 sociale, 4 literare, 4 satirice, 3 tehnice. Toate aceste instituții au contribuit esențial la întărirea identității etnice, de închegare a națiunii române angajată tot mai puternic în lupta politică, pentru unirea tuturor românilor din provinciile istorice.
„ASTRA a exercitat, – cum a observat Î.P.S.Sa Antonie Plămădeală, fostul mitropolit al Ardealului, – mai bine de o jumătate de secol, prerogativele unui adevărat guvern, ale unui parlament românesc, devenind un bastion al luptei pentru afirmarea și apărarea identității, pentru emancipare și unitate culturală, pentru libertate și unitate național-statală a tuturor românilor”.
În acest scop, Asociațiunea ASTRA a organizat numeroase expoziții cu produse de industrie casnică și de artă populară, de agricultură, cu toate ramurile ei, de minerit și produse manufacturiale românești, cum sunt cele din: 1862, la Brașov, 1873, când a participat la Expoziția Internațională la Viena, în 1881, 1902 și 1905, la Sibiu, considerate a fi cele mai mari și importante expoziții astriste, care au constituit puncte de referință pentru românii din Transilvania și din celelalte provincii românești aflate sub ocupație austro-ungară.
Dorința de unire cu Țara a fost puternic afirmată în tot cursul manifestărilor astriste, mai ales după mișcarea „Memorandiștilor”, 1892-1893, cu ocazia Expoziției Naționale, și în timpul Serbărilor din 1905, desfășurate pentru inaugurarea Case Naționale, adică Palatul Asociațiunii, cunoscut și de „Muzeul Asociațiunii”, de la Sibiu. Unitatea de cultură și de acțiune a fost exprimată cu prisosință și în timpul serbărilor jubileului consacrat aniversării a 50 de ani de la crearea ASTREI, ce au avut loc la Blaj, în 1911, unde au fost prezenți peste 30.000 de români din toată Transilvania, dar și din București și Iași . Această magnifică manifestare de forță românească a constituit o repetiție generală a Adunării celei Mari de la Alba Iulia.
Această acțiune astristă a avut o importanță covârșitoare, pentru opinia publică, din țară și din străinătate, fiind realizată înainte de 1 Decembrie 1918, fapt ce conferă Hotărârii de la Alba Iulia un profund caracter popular, și un indiscutabil suport plebiscitar al românilor din întreaga Transilvanie.
Cadrul în care s-a desfășurat lupta românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș pentru realizarea deplinei unități naționale a fost constituit de consiliile locale naționale românești. În componența acestora au intrat intelectuali, preoți, țărani, muncitori, meșteșugari, comercianți etc, aleși direct în adunările populare, prin vot deschis. Trebuie să amintim că aceste consilii s-au constituit pe structura Despărțămintelor și a cercurilor ASTREI, și sub directa lor coordonare, având în vedere că majoritatea despărțămintelor erau conduse de preoți și învățători. De regulă, conducătorii acestor consilii erau președinții de despărțăminte și de cercuri ale ASTREI, care aveau experiența necesară conducerii administrative.
În timpul Primului Război Mondial, ASTRA a continuat, în condiții extrem de grele, menținerea vie a spiritului astrist, în scopul promovării idealurilor naționale, atât în rândurile populației românești cât și în rândurile soldaților și ofițerilor români, încartiruiți departe de țară, pe fronturile austro-ungare. Au fost publicate peste un milion de cărți, broșuri și calendare, trimise gratuit țăranilor și militarilor aflați în tranșee, în primele linii ale fronturilor, urmărind îmbărbătarea lor și pregătirea de luptă pentru realizarea idealului milenar de libertate socială și națională, de unitate a românilor într-un singur stat național unitar român.
Ziarele românești ale vremii, printre care „Telegraful Român”, Foaia Poporului” de la Sibiu și de la Arad, „Tribuna” și „Românul” de la Arad, „Unirea” de la Blaj, „Libertatea” de la Orăștie, „Glasul Ardealului” de la Brașov, „Sfatul” din Maramureș și multe alte ziare românești locale, au dezbătut în paginile lor marile probleme ale epocii. Presa confirmă cu prisosință existența elitei astriste, pe întreg cuprinsul provinciilor românești din Monarhie, care au dus o luptă continuă, cu un profund caracter patriotic și de masă, întemeiată pe dreptul istoric al poporului român de a realiza desăvârșirea unității sale naționale.
Momentul crucial în această luptă l-a constituit Declarația de autodeterminare a românilor, din 18 octombrie 1918, care a fost citită, de ilustra personalitate astristă și a României Mari, dr. Alexandru Vaida Voevod, în Parlamentul de la Budapesta. Ea a însemnat afirmarea clară și hotărâtă a viitorului românilor, din Transilvania, care au dreptul, după veacuri de robie și umilință, la libertate națională și nimeni nu-i mai poate împiedica pe români, în noul orizont politic european, să meargă până la capăt pe această cale. Declarația va fi așezată la temelia întregii lupte naționale desfășurate în Transilvania până la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
Derularea evenimentelor în viața românilor, cu așa repeziciune, spre sfârșitul anului 1918, confirmă forța elitei astriste și politice românești, care într-un timp atât de scurt, a mobilizat și a entuziasmat masele de români transilvăneni, care și-au ales Consiliile Naționale locale, Garda Națională și delegații care să reprezinte instituțiile, reuniunile și locuitorii satelor la Marea Adunare Națională, de la Alba Iulia. Încrederea mulțimii în reprezentanții aleși în Marele Sfat al Națiunii Române din Ungaria și Transilvania, de la Alba Iulia, nu a fost un act formal, ci un angajament ferm al Națiunii Române din Transilvania, cu suport imens ca valoare de drept și de fapt plebiscitar (referendum), în același timp.
Actul unirii a fost votat de cei 1228 de delegați ai Marelui Sfat Național prin adeziunea unanimă a mulțimii de peste 100.000 de români din toate colțurile Transilvaniei, strânși pe Câmpul lui Horia, din Cetatea Albei, în urale de bucurie și de emoționante cântece patriotice.
Extras din lucrarea cu același nume a prof. univ. Dumitru Borțan, publicată în volumul ”ASTRA ȘI ROMÂNIA TUTUROR ROMÂNILOR”, Editura ”Unirea” 2017