În urmă cu 131 de ani, pe 2 martie 1887, se năştea în Gârbova de Sus-Aiud, jud. Alba, scriitorul şi ziaristul Tiron ALBANI, cel care avea să fie unul din artizanii Marii Uniri de la Alba Iulia din ziua 1 Decembrie 1918.
Părinții lui – Istina şi Amos ALBANI, au murit foarte tineri, lăsându-l orfan la o vârstă fragedă. Tiron ALBANI, care avea o personalitate puternică, și-a luat soarta în propriile-i mâini muncind și învățând în același timp.
Prenumele de Tiron provine de la Chirion, care era un prenume frecvent întâlnit în Gârbova de Sus. Transformarea prenumelui din Chirion în Tiron, o găsim explicată în documentele vremii și pe cărțile vechi ale bisericii, la scrierea veche cu litere din alfabetul chirilic, în care nu exista grupul de litere „Chi” iar scrierea se făcea cu litera „T”. Astfel prenumele de Chirion devenea Tirion sau Tiron.
Numele de ALBANI îl moștenea de la bunicii și străbunicii lui Laurențiu ALBANI și Sebastian ALBANI, foști preoți în Gârbovița până pe la anul 1875.
Integrat mișcării muncitorești de la Budapesta unde a plecat în căutare de lucru, își completează pregătirea urmând după propria-i mărturie: „o clasă de liceu particular, două clase de gimnaziu muncitoresc şi Academia ziaristică, plus cursurile seminariale ale Universității libere”.
Ca politician, Tiron ALBANI era un fruntaș socialist și, împreună cu Ioan FLUERAŞ și Iosif JUMANCA au fost principalii lideri care în ianuarie 1906 formau la Lugoj secția românească a Partidului Social-Democrat din Ungaria. În ceea ce privește evenimentele din 1918, ei erau convinși că lupta de eliberare socială și lupta de eliberare națională sunt indisolubil legate astfel că, pentru înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, conducătorii socialiști au luat hotărârea de a conlucra cu Partidul Național Român pentru organizarea luptei naționale a românilor din Transilvania și Banat.
Conlucrarea dintre cele două partide s-a înfăptuit ca o dorință firească și comună de eliberare socială şi națională: „Și dacă poporul român manifesta pentru eliberare națională și dezrobire socială o făcea pentru că în mintea lui aceste idealuri se contopeau, formând o singură credință. Pentru el faptul că socialiștii ‘conlucrează’ cu naționalii este o chezășie” – spunea fruntașul socialist Tiron ALBANI .
Tiron ALBANI făcea parte din Consiliul Naţional Român Central, organ politic format la data de 30 octombrie/12 noiembrie 1918 și constituit din reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Partidului Social Democrat, care a preluat controlul Transilvaniei în acele zile având rolul de organizare a luptei naționale a românilor din Transilvania și devenind structura centrală a luptei românilor pentru Unire.
Consiliul Național Român Central avea în componență șase naționali: Vasile GOLDOŞ, Aurel LAZĂR, Teodor MIHALI, Ștefan CICIO POP, Alexandru VAIDA-VOIEVOD, Aurel VLAD și șase socialiști: Tiron ALBANI, Ioan FLUERAŞ, Eneea GRAPINI, Iosif JUMANCA, Iosif RENOIU şi Basiliu SURDU.
Consiliul Național Român Central a hotărât organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, care a reunit peste 1228 (în realitate 1700) de delegați și peste 100.000 de participanți.
Marea Unirea din 1918 – visul de veacuri al românilor – a fost posibilă în primul rând datorită faptului că românii din Transilvania au înființat acest organ politic, Consiliul Național Român Central.
Lui Tiron ALBANI îi datorăm relatarea unui episod de luptă petrecut în toamna anului 1918, un adevărat document rămas pentru a fi adus la cunoștință peste ani:
,,La 26 noiembrie 1918 când lumea se pregătea pentru Marea Sărbătoare a Unirii, trupele secuiești au apărut în localitățile din preajma orașului Alba Iulia, ocupând nodurile de cale ferată Cucerdea, Teiuș, Podul Mureș și Coșlar. Scopul lor era să împiedice poporul și mai ales pe delegați să ajungă la adunare. În unele locuri s-au dat și lupte. Ofițerii reacționari care conduceau aceste trupe sperau, o speranță care s-a dovedit mai apoi iluzorie, ca linia de demarcație stabilită pe Mureș să fie păstrată intactă, iar teritoriul dintre Mureș și Tisa să revină Ungariei, ignorând premeditat hotărârile adunării de la Alba Iulia. Așa s-a făcut ca unele trenuri ce veneau din nordul și vestul Transilvaniei încărcate cu delegați au fost oprite la Cucerdea si returnate spre alte stații. Mulți delegați au fost nevoiți să coboare din trenuri, să plece care pe jos, care cu căruțe, pentru a ajunge la destinație. Gărzile naționale românești de pe malul drept al Mureșului au angajat în aceste condiții lupta pentru a lăsa drum liber trenurilor. La Lunca Mureș s-au dat lupte în toată regula. Garda națională din această localitate condusă de sergentul Nicolae Lazăr a somat trupele de secui să se retragă de pe calea ferată, dar aceștia au răspuns cu gloanțe. În timpul luptei ce a urmat sergentul Lazăr a căzut ucis de un glonte. Luând cunoștință de aceste întâmplări, garda națională din Ocna Mureș împreună cu minerii din saline și cu muncitorii de la Fabrica de Sodă au plecat în marș forțat în ajutorul celor de la Lunca. Nu le-a păsat de linia de demarcație și atacând inamicul l-au atacat departe, spre Turda, scăpând pe cei strâmtorați și eliberând stația Cucerdea pe care au numit-o Războieni, iar comuna Vințul de Sus a primit simbolic numele de Unirea. Cu același prilej au fost eliberate localitățile Aiud și Mirăslău. Inițiativa aparținuse locotenentului Marian Dreghici, Șeful Gărzii naționale românești din Ocna Mureș, care după încheierea luptelor a plecat la Alba Iulia în fruntea unei coloane de delegați.”
Tiron ALBANI s-a stins din viaţă la 12 septembrie 1976 la Oradea, la vârsta de 89 de ani.

Istina SIMA

Președinte, Asociaţia "Pro Gârbova de Sus"