Anul acesta la 27 martie se vor împlini 100 de ani de când reprezentanţii legali ai Basarabiei s-au întrunit şi au votat la Chişinău revenirea la patria mamă, România. A fost prima provincie românească venită la întregirea României Mari!

Tratatul pentru recunoaşterea unirii Basarabiei cu România s-a semnat la 28 octombrie 1920 la Paris de către delegaţii Imperiului Britanic, Franţei, Italiei şi Japoniei de o parte, şi ai României, de altă parte. Prin acest act se recunoaşte României suveranitatea asupra teritoriului basarabean, cuprins între Prut, Nistru, vechea graniţă a Bucovinei şi Marea Neagră. Articolul 9 al tratatului menţionează că părţile contractante vor invita Rusia să adere la acest tratat, de îndată ce va exista un guvern rus recunoscut de ele. „Ele îşi rezervă dreptul de a supune arbitrajului Consiliului Ligii Naţiunilor toate chestiunile care ar putea fi ridicate de Rusia cu privire la acest tratat, fiind bine stabilit că fruntariile definite de acest tratat, precum şi suveranitatea României asupra teritoriilor pe care le cuprindeau, nu va putea fi pusă în discuţiune”.
Iată cum arăta statistica populaţiei Basarabiei la 1918. Din cei 2.725.000 de locuitori ai săi, după naţionalităţi se prezintă astfel:

  • Români moldoveni – 1.810.000 66,42% 66,42%
  • Ruşi şi ucraineni (venetici) – 333.900 12,25% 12,25%
  • Evrei – 270.000 10,00 % 10,00 %
  • Bulgari şi găgăuzi – 210.000 7,70% 7,70%
  • Germani – 75.000 2,75% 2,75%
  • Greci, armeni – 26.100 0,88 % 0,88 %

Revoluţia bolşevică din 1917 a descătuşat sentimentul naţional al românilor basarabeni după guvernarea despotică a guvernului ţarist. Astfel, au loc numeroase adunări, întruniri şi congrese care discutau şi hotărau soarta Basarabiei. La 2 şi 3 mai a avut loc la Chişinău congresul preoţimii basarabene, urmat la 23 mai de congresul învăţătorilor care a hotărât introducerea alfabetului latin în locul celui chirilic. La finele lunii mai, tot la Chişinău, are loc congresul ţăranilor din Basarabia care cer să vorbească în limba lor (adică româneşte) şi autonomia Basarabiei.
O mare dificultate în mişcarea naţională basarabeană s-a ivit din partea Ucrainei (ca şi în prezent, aceasta emitea pretenţii desuete-imperialiste) care se constituie în iunie 1917 cu guvern şi radă (parlament), manifestând pretenţia ca Basarabia să constituie cea de-a zecea gubernie a Ucrainei.
Între 2 şi 9 noiembrie 1917 s-a ţinut la Chişinău Marele Congres Ostăşesc, eveniment de o mare şi hotărâtoare importanţă pentru soarta Basarabiei, la care au participat 989 deputaţi, ofiţeri şi soldaţi, reprezentanţi ai peste 300.000 de basarabeni. Acest congres a proclamat autonomia politică şi teritorială a Basarabiei. De asemenea, a luat două hotărâri importante:

  • Naţionalizarea oştirilor moldoveneşti, sub steagurile moldoveneşti şi conduse de ofiţeri moldoveni;
  • Convocarea Sfatului Țării, adunare naţională aleasă a Basarabiei, adevărata şi legitima reprezentantă a suveranităţii naţionale.

La 4 decembrie în localul Liceului nr. 3 din Chişinău s-au deschis lucrările Sfatului Țării, iar în catedrală s-a oficiat pentru prima dată serviciul divin în limba română. Ca preşedinte a fost ales prof. Ioan Inculeţ și toţi delegaţii au fost unanimi pentru a recunoaşte Sfatul Țării, organul suprem, primul organ legiuitor al Basarabiei.
La 2 martie 1918, o delegaţie a Sfatului ţării, compusă din: Ioan Inculeţ, Pantelimon-Pan Halippa şi Daniel Ciugureanu soseşte la Iaşi ca să ia contact cu guvernul Marghiloman. Delegaţii se declară pentru înfăptuirea imediată a Unirii. Declaraţia de Unire a Sfatului Țării a Republicii Democratice Moldoveneşti, suna astfel:
“În numele Basarabiei, Sfatul ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa România”.
Unirea a fost votată cu 86 de voturi pentru, trei voturi contra şi 36 de abţineri (cei care au votat contra au fost un bulgar şi doi ucraineni, iar cei care s-au abţinut erau străini, rusofoni etc.)
Un decret regal a promulgat la 23 aprilie votul Sfatului ţării prin care Basarabia se unea cu România.
La 29 decembrie 1918, Parlamentul României întregite vota legile de ratificare ale Unirii celei mari. Legile erau depuse de bucovineanul Nistor, de basarabeanul Inculeţ şi de ardeleanul Ştefan C. Pop, trei dintre cei mai activi făuritori ai unirii ţărilor lor, pe care acum le reprezentau ca miniştri în cabinetul României Mari.

Extras din articolul cu același nume, scris de Ion DUMBRĂVEANU, revista DACOROMANIA, nr.35.